Tehnologia din spatele pistei rapide a Jocurilor Olimpice de la Tokyo

Performanța uluitoare a sportivei de origine jamaicană Elaine Thompson-Herah, al cărei record olimpic recent în proba de 100 de metri feminin a lăsat cu gura căscată milioane de telespectatori din toate colțurile lumii, nu a trecut netaxată de cârcotașii care consideră că, într-o măsură destul de mare, rapiditatea și agilitatea sprinteriței se datorează tehnologiei de ultimă oră care a stat la baza construirii pistei de alergare de la Tokio. Iar teoria își găsește adepți chiar în rândul concurenților care susțin că materialul din care este realizată pista îi ajută să alerge de parcă… „ar merge pe nori”.

Convingerea majorității specialiștilor în discipline sportive, atunci când vine vorba de recordul (10.61) înregistrat de sportiva jamaicană Elaine Thompson-Herah (al doilea cel mai rapid timp din istorie, după rezultatul obținut tot de Herah la Rio, în 2016), este aceea că sportiva a fost ajutată în dobândirea timpului foarte scurt de alergare de calitatea formidabilă a pistei, dar și de tehnologia care a stat la baza construirii ei.

• Alergătorii de elită trăiesc mai mult, au descoperit oamenii de știință
• Ce se întâmplă dacă zbori deasupra unui cutremur?

Pista de alergare „minune” a fost realizată de Mondo, o companie existentă încă din 1948, principalul furnizor de suprafețe sportive pentru nu mai puțin de 12 Jocuri Olimpice.

O pistă „specială”

Potrivit conducerii companiei, citată de Tech Xplore.com, suprafața de la Tokio pe care s-a disputat cursa „nebună” de 100 de metri feminin este una „specială”, în primul rând datorită granulelor de cauciuc tridimensional, concepute în mod expres cu un sistem polimeric selectat.

„Aceste granule, integrate în stratul superior al pistei de alergare, se adaugă compusului semi-vulcanizat, deja existent. Procesul de vulcanizare garantează legătura moleculară între granule și materia înconjurătoare, creând un strat compact”, se arată pe site-ul companiei Mondo.

De altfel, oficialii redutabilei companii recunosc nonșalant, pe același site, că obiectivul principal în realizarea pistei de alergare a fost „maximizarea vitezei sportivilor și îmbunătățirea performanței acestora. Stratul superior este din cauciuc vulcanizat pentru a ajuta la elasticitate. Există, de asemenea, „cavități umplute cu aer în stratul inferior, care ajută la absorbția șocurilor, stocarea energiei și răspunsul cinetic imediat”, mărturisesc constructorii suprafeței de alergare de la Tokio.

„Una dintre cele mai frumoase de care am avut parte”

„Parcă merg pe nori”, a declarat, entuziasmat de calitatea pistei de alergare, sprinterul american Ronnie Baker, și el concurent în proba de 100 de metri.

„E foarte bine nivelată. O suprafață de alergare frumoasă. Una dintre cele mai frumoase de care am avut parte”, a mai declarat el.

Construită în august 2019

Pista de alergare de la Tokio, despre care concurenții au numai cuvinte de laudă, a fost realizată în august 2019 și nu a avut parte de prea multă „acțiune”.

Practic, s-a alergat pe ea doar până în noiembrie, același an. Din acel moment, nici un pantof de sport al vreunui sportiv, intrat în competiție, nu a mai călcat pe suprafața atât de apreciată.

Te-ar putea interesa și:

Anthony Fauci spune că Tokyo nu este pregătit pentru Jocurile Olimpice. Ce cred japonezii

Cea mai buna conformatie pentru un alergator de viteza: picioare scurte, cu degete lungi

Pâinea prăjită, ultimul răcnet în tehnologia japoneză